Cat de importanta e atitudinea.
Mi-a venit o idee: un experiment psihologic. Ei, asa, pus in practica si evaluat de un amator: me.
Am pornit de la reactia unor prieteni pentru ca am fost draguta :) Se intreba lumea ce e cu mine, oi fi indragostita, m-am relaxat atat de tare in vacanta, a dat vreun noroc mare peste mine.... de ce sunt atat de amabila?!? Interesant, nu? M-am mirat si apoi m-am gandit: asa sunt privita? Incat oamenii se mira si cauta o cauza iesita din comun cand sunt sensibila? Hmm...
Nu sunt rea. Nu sunt nici buuna. Dar sa fim seriosi... oameni care sunt prietenii mei (si ei se considera, nu zic doar eu :P) au o reactie de genul cand sunt amabila. Deci un experiment in care eu voi fi mult mai amabila si simpatica decat de obicei, in masura in care pot, si voi studia efectele.
Scopul
... adica ce anume vreau sa aflu din acest experiment...
Sa vedem daca atitudinea noastra influenteaza atmosfera care se creeaza in jurul propriei persoane. Daca da, in ce masura.
Sa vedem daca aceasta atitudine influenteaza si atunci cand e poate falsa; oare nu transpare un zambet fals cand de fapt te gandesti sa ii crapi capul?
Toate astea incercand sa fiu un om dragutz, amabil, binevoitor, cu cat mia putine prejudecati.
Timp de o luna. Azi e 29 Iulie. Incep de pe 1 August.
Premisele
.... ca sa o luam sitematic, de la cele generale, la cele particulare....
Sunt din Oradea. M-am mutat in Bucuresti pentru facultate, si acum lucrez aici. Boon. Lumea e diferita: mai grabita, mai agitata, nu are timp de "prostiile" tale, mai nesimtita, mai insensibila, etc. Banuiesc ca oriunde asta e o diferenta normala capitala vs. oras mai mic din provincie. Sau nu. Nu conteaza foarte mult. Dar exista o alta educatie care mi-a fost data pana am plecat spre Bucuresti, si o alta realitate m-a izbit o data ce am ajuns aici. Diferente de mentalitate si de comportament, cele doua fiind oarecum interdependente.
Alta premisa: sunt politicoasa intr-o anumita masura, irascibila intr-o alta masura, impulsiva des, ardeleanca ca educatie si jumate ardeleanca-jumate olteanca ca gene. Rezulta un temperament coleric, o atitudine pozitiva dar cu mintea deschisa spre cercetarea limitelor proprii si a celor idn jur.
Conjunctura: un sir de evnimente placute in ulitmul timp, stres redus (cel cotidian adica) combinat cu o scurta vacanta in orasul natal si prin Ardeal, vara, munca putina la birou (deh, de aia am timp de scris pe blog!), dar nimic extraordinar de placut sau neplacut, incredere in viitor. Da, nu tocmai cea mai nasoala perioada din viata mea.
Concret
... adica ce anume voi face practic diferit de pana acum....
Nu pot sa prevad ce se va intampla. Tot ce pot sa fac e sa imi propun sa nu mai reactionez impulsiv, si sa iau o mica pauza inainte de a reactiona; iar apoi sa reactionez "dragutz" :) S-ar putea ca pauza mea sa dea impresia generala de persoana usor retardata, dar imi asum riscul.... sau s-ar putea sa ma faca sa par misterioasa ... hmm... Mai bine sa nu imi fac idei dinainte, ci sa imi las mintea deschisa sa obtin o cat mai mare obiectivitate.
Ei toate acestea vor probabil facute si analizate cu un anumit grad de eroare dat de:
Mi-a venit o idee: un experiment psihologic. Ei, asa, pus in practica si evaluat de un amator: me.
Am pornit de la reactia unor prieteni pentru ca am fost draguta :) Se intreba lumea ce e cu mine, oi fi indragostita, m-am relaxat atat de tare in vacanta, a dat vreun noroc mare peste mine.... de ce sunt atat de amabila?!? Interesant, nu? M-am mirat si apoi m-am gandit: asa sunt privita? Incat oamenii se mira si cauta o cauza iesita din comun cand sunt sensibila? Hmm...
Nu sunt rea. Nu sunt nici buuna. Dar sa fim seriosi... oameni care sunt prietenii mei (si ei se considera, nu zic doar eu :P) au o reactie de genul cand sunt amabila. Deci un experiment in care eu voi fi mult mai amabila si simpatica decat de obicei, in masura in care pot, si voi studia efectele.
Scopul
... adica ce anume vreau sa aflu din acest experiment...
Sa vedem daca atitudinea noastra influenteaza atmosfera care se creeaza in jurul propriei persoane. Daca da, in ce masura.
Sa vedem daca aceasta atitudine influenteaza si atunci cand e poate falsa; oare nu transpare un zambet fals cand de fapt te gandesti sa ii crapi capul?
Toate astea incercand sa fiu un om dragutz, amabil, binevoitor, cu cat mia putine prejudecati.
Timp de o luna. Azi e 29 Iulie. Incep de pe 1 August.
Premisele
.... ca sa o luam sitematic, de la cele generale, la cele particulare....
Sunt din Oradea. M-am mutat in Bucuresti pentru facultate, si acum lucrez aici. Boon. Lumea e diferita: mai grabita, mai agitata, nu are timp de "prostiile" tale, mai nesimtita, mai insensibila, etc. Banuiesc ca oriunde asta e o diferenta normala capitala vs. oras mai mic din provincie. Sau nu. Nu conteaza foarte mult. Dar exista o alta educatie care mi-a fost data pana am plecat spre Bucuresti, si o alta realitate m-a izbit o data ce am ajuns aici. Diferente de mentalitate si de comportament, cele doua fiind oarecum interdependente.
Alta premisa: sunt politicoasa intr-o anumita masura, irascibila intr-o alta masura, impulsiva des, ardeleanca ca educatie si jumate ardeleanca-jumate olteanca ca gene. Rezulta un temperament coleric, o atitudine pozitiva dar cu mintea deschisa spre cercetarea limitelor proprii si a celor idn jur.
Conjunctura: un sir de evnimente placute in ulitmul timp, stres redus (cel cotidian adica) combinat cu o scurta vacanta in orasul natal si prin Ardeal, vara, munca putina la birou (deh, de aia am timp de scris pe blog!), dar nimic extraordinar de placut sau neplacut, incredere in viitor. Da, nu tocmai cea mai nasoala perioada din viata mea.
Concret
... adica ce anume voi face practic diferit de pana acum....
Nu pot sa prevad ce se va intampla. Tot ce pot sa fac e sa imi propun sa nu mai reactionez impulsiv, si sa iau o mica pauza inainte de a reactiona; iar apoi sa reactionez "dragutz" :) S-ar putea ca pauza mea sa dea impresia generala de persoana usor retardata, dar imi asum riscul.... sau s-ar putea sa ma faca sa par misterioasa ... hmm... Mai bine sa nu imi fac idei dinainte, ci sa imi las mintea deschisa sa obtin o cat mai mare obiectivitate.Ei toate acestea vor probabil facute si analizate cu un anumit grad de eroare dat de:
- le voi judeca si analiza singura situatiile, deci subiectivitate mare;
- nu stiu in ce masura voi fi capabila sa fiu tot timpul amabila si dragutza;
- nu am niste modele, limite concrete de comportament si analiza;
- nu am pregatire in domeniul psihologic.
Pot doar sa promit ca voi incerca sa duc la final cat pot de bine acest experiment, pentru ca in final nu ma pune nimeni, e doar pura mea curiozitate. Mai vad pe parcurs.
Concluzii
....voi veni cu un follow-up , in functie de ce impresie imi lasa...
Sunt chiar curioasa... cat de tare ne putem imbunatati viata doar prin atitudine? Se poate? Daca o luam pe principiul ca de la un singur om porneste schimbarea, am putea extrapola, am putea incerca sa convingem pe fiecare sa faca experimentul asta timp de o luna. Ce-ar iesi? :) Ma aventurez prea tare in viitor. Sa vedem ce urmeaza.
Concluzii
....voi veni cu un follow-up , in functie de ce impresie imi lasa...
Sunt chiar curioasa... cat de tare ne putem imbunatati viata doar prin atitudine? Se poate? Daca o luam pe principiul ca de la un singur om porneste schimbarea, am putea extrapola, am putea incerca sa convingem pe fiecare sa faca experimentul asta timp de o luna. Ce-ar iesi? :) Ma aventurez prea tare in viitor. Sa vedem ce urmeaza.
No comments:
Post a Comment