Experienta Creta

Cele de mai jos sunt scrise pe drum inapoi spre casa, in toate pozitiile si locurile posibile, dupa cum imi venea. De aceea unele se leaga, altele nu :)

"O sa incep cu sfarsitul. Sunt in drum spre casa. Dar cum... in bus spre Heraklion, de unde voi lua ferryboat-ul spre Atena. De unde voi lua trenul spre Bucuresti. Azi e 28 Sept'08, ora 19:00. Voi ajunge in Romania pe 30 sept, cca. ora 18:00, deci vreo 48 de ore pe drum. De abia astept! Aveam avion ieri, dar l-am pierdut

Sa vedem... cateva impresii:

• Creta e frumoasa. Arida in munti, dar plina de vegetatie in jurul plajelor. E combinatie reusita de mare, munte, plaja, palmieri, clima foarte ok.
• Soferii greci sunt foarte buni; cred ca e adaptarea la drumurile numai curbe si pante, dar bune si intotdeauna peisajul compenseaza orice oboseala. Sistemul de busuri foarte bun, rapide si ieftine... lumea zboara pe sosele.
• Am tot auzit ca asta e principalul punct de plecare al drogurilor in Europa; cica e foarte prielnica clima. M-a socat, dar se pare ca e adevarat. De obicei ar fi fost foarte usor sa faci rost de iarba si alte prostii, dar cu 4 luni in urma au fost niste confruntari cu politia, urmariri pe sosele si cu elicopterul, ca urmare vreo politisti morti, deci implicit liniste in domeniu asta.
• Oamenii de aici sunt... mmm, deschisi, vorbareti tare, barfitori chiar, destul de saritori, dar au in ei o groaza de vreajeala. Orice vrei "se rezolva", zic ei, dar asta nu inseamna neaparat ca asa va si fi.
• Turismul e baza. Se vede in toate. Engleza de baza stie multa lume, dar gramatica e o notiune aproape straina :); adica formulari de genul "OMELET" (omleta), "CREDID CARDS" si "PATIENT" (pt rabdare) le-am vazut cu ochii mei scrise pe panouri, firme luminoase... Totusi ca cetatean grec, esti incurajat sa lucrezi in turism, evident. Au, se pare un sistem bine pus la punct in privinta asta cu recompense si facilitati.
• Se asculta doar muzica greceasca. In draci. Mare minune sa auzi o melodie in engleza la radio, fara pretentii de a fi ceva modern. M-a innebunit asta.
• Fumeaza toata lumea; oriunde; non-stop. Le e in sange. Daca te gandesti ca mergand in Grecia, le mai raresti, think again.
• La fel ca noi, au si ei tendinta si nevoia de show-off. De la masini la stilul de frizuri - si baietii si fetele sunt stilati, au gust, se aranjeaza. Iesi in oras, e ceva normal sa dea cineva un rand de bautura la toata lumea; apoi dai si tu, evident. Totusi ca obervatie interesanta, un barman grec, Dimitri, mi-a spus ca grecii se simt slabi daca ies din tara. Au tot ce le trebuie aici, deci nu prea simt nevoia sa calatoreasca.

• Peste tot, o relaxare foarte mare. All the time.

Sunt in tren.Drumul meu inapoi spre casa a devenit foarte interesant. Am ajuns la 7:45 in Heraklion, pe o ploaie serioasa; mi-am uitat sapca in autocar si m-am facut ciuciulete cautand un bancomat. Am gasit si am luat si un bilet de ferryboat cu 35 euro, mai ieftin cu 5 euro ca la Minoan Lines :D Eram mandra de mine. Dupa boacana cu pierdut avionul, cheltuiala unui drum in plus m-a facut sa fiu economa. M-a tinut starea asta pana in Atena, unde am dat de tzoale, fistic si souvlaki :) .
Revenind, pe ferryboat am ajuns la timp, am dat rucsacu la safe keeping si m-am orientat pe ferryboatul cu 4-5 etaje, magazine, piscina, cabine de dormit, restaurante... o imensitate, dar n-am avut chef sa-l vizitez... cred ca inca eram economa. Locul meu, cel mai ieftin, evident, era intr-o sala mare ca de cinema, cu sacune ca la cinema si un TV in fata, copii, muzica araba, harmalaie... misto... lume multa intinsa pe jos, cu sau fara saci de dormit, incercand sa doarma. Am fost agatzata de vreo trei greci si o dadeam... ba ca am 30 si de ani, ba ca nu vorbesc engleza si fugeam, ba trageam o basinutza :)) (glumesc!).
Am intrat in vorba cu niste sirieni/marocani in legatura cu muzica... in mod normal mi-ar fi fost teama poate, dar aici am un feeling bun. Si intre maxim doua cuvinte in engleza, trei in franceza si restul semne, am incropit ceva conversatie. Mi-au oferit curmale (denota ospitalitate din ce stiu eu) si chiar si geaca unuia sa ma acopar. Nu am acceptat, dar am apreciat.
De dormit, am dormit. Cu rucsacu sub cap, intre scaune... bestial. Te roade putin jena pana vezi inca jumate care deja facusera la fel si pana compari putin a fi nedormit cu a fi prezentabil. Dar mi-a dat un feeling de calator neinfricat treaba asta, cum nu a facut nimic altceva :)
Pe 29 Sept, la ora 6:30 a.m. am ajuns in Atena... mmm... la 7 in gara... la 8 in Gregory's la frappe. Mancasem destu de putin in ultimele doua zile, in schimb am ingurgitat la cafele sa imi iasa pe nas. Da... deci in Atena m-am plimbat, parcuri, strazi foarte dubioase (mizeri, miros si oameni cu priviri suspicioase si patrunzatoare si nu pareau greci dar dak adopti un mers sigur, apasat si o privire de floricica, nu se ia nimeni de tine). M-a rupt rucsacul... il caram in spate, ca-mi fusese lene sa mai trec pe la gara sa il las. Acropole-ul l-am vazut, deci incerc sa vad si altceva... gasesc strazi stil bazar, numai porcarii dar au fistic si migdale... yumm. Trecand printr-un centru de cosmetice observ grecoaicele foarte aranjate si stilate si culmea, parca cu mai putine fitze ca la noi; si asta combinat cu mai putin bling-bling, ma pune pe ganduri. Ma scap intr-un magazin de tzoale si cu 56 euro imi iau o bluzita, o rochitza, o curea si o geanta(!!!!) Noroc ca purtam sosetele astea de prea mult timp, ca altfel ma scapam si la pantofi. Si apoi in gara 10 euro pe sandwich, suc si cafea din kktul de Everest - mare, scump si prost... si singurul disponibil in zona.
In tren, loc in picioare pe Atena-Thesaloniki pt ca era plin ochi... sa mor nu altceva, dupa carat dulapu in spate juma' de zi. Daaar... ma orientez repede si ma duc la vagonul restaurant. E singura alegere sa pot sta jos. Or fi ei grecii relaxati, stau pe jos, intre vagoane si se misca rapid, dar nu degeaba sunt romanca. Pentru ce m-am antrenat atatia ani inghesuind lumea la iesirea din metrou? Now it pays off :)
Pana si in tren toate tipele arata beton; aranjate, aparent neglijent dar foarte la moda... accesorizate cu frappeul lor arata ca niste vedete hollywoodiene iesite la o cafea cu parul prins "neglijent". Dar mi-am dat seama de ce. Toate sunt adevarate fashionistas: absolut fiecare femei din jurul meu are cel putin doua reviste de moda in fata; e incredibil- fie ca satu pe scaun, pe scari, pe jos, pe bagaje, toate studiaza moda. Una din fata mea aproape plange deasupra unei reviste privind la niste pantofi... o, doamne!

Imi vine in cap cel mai viu excursia la Preveli, in Creta. Un golfulet misto tare, unde unul dintre putinele lor rauri se varsa in mare. Inconjurat de stanci, paduri in toate culorile, pe alocuri arsa, palmieri si stuf, locul acesta iti da un puternic sentiment de evadare... din real... in rai... apa marii calda, apa rauletului rece; terasa rustica; stanca iesita din apa, pestera zece metri mai incolo. Aaaah....

Prima zi am stat intr-o statiune, langa Rhetimno. Dragutz, dar ploua. Rau. Razvan (cel mai "vinovat" de faptul ca a fost misto vacanta asta) era socat ca nu era nimeni pe strazi. De obicei e soare non-stop din mai pana in octombrie. De aceea sunt deprimati tare se pare, de la ploaie.... a venit la jumatatea lui septembrie in loc de jumatatea lui octombrie... nu mai sunt atat de amabili ca inainte, cu atata chep de vorba... asta din ce imi zice Raz. Noi sustineam ca vine soarele, dar parca toata lumea isi pierduse speranta. E o legatura intre vreme si viata acestor oameni se pare. Totul se leaga - vreme - turism - loc de munca - bani - etc. Datorita ploii am ocazia sa cunosc doi oameni interesanti. Un grec de 56 de ani (nu arata) ce a lucrat vreo 10 ani SUA ca trader pe Forex, a revenit aici si are o afacere cu tururi pe bicicleta. Minte brici, ochii ageri, cauta permanent ceva; stilul, evident, alunecos, invaluitor - "greek bullshit" dar discutia interesanta.
Apoi il cunosc pe Dimitri - barman de 10 ani. Evident, foarte entertaining - amuzant, cu engleza si mai amuzanta. Energic, analizeaza tot, dar in timp ce te face sa razi. Culmea, direct si sincer... foarte putin bullshit. Imi face o descriere scurta: olandezii, englezii - ok, amabili, veseli, dau bacsisuri; la polul opus: rusii si nemtii - care pe langa ca nu vorbesc o boaba engleza- de'a dreacu asa- nici nu lasa tips. El e cel care in fiecare seara imi face un cocktail diferit, bune toate dar Mojito-ul bate tot si e si vestit :) Si tot el e cel care la plecare imi spune ca nimeni nu o sa ma creada ca am fost in vacanta, ca sunt like "white makaron" :)) are dreptate, nu stiu cum am reusit.
A doua zi inchiriem o masina mica, motor mic, o aripa neagra, restul masinii gri si usa belita- merge de rupe, dar moare la deal. E ora 2 pm si o luam spre munti; sunt incredibile satucele pe drum: albe, frumoase, case si strazi mici si inguste. Mie imi fac ochii ca la guster cand vad plantatii de lamai, smochini, maslini, mure... Ajungem pe culmi cu privelisti ametitoare in drumul spre pestera Melidoni: ajungem si tocmai se inchisese, dar din pozele de acolo pare gen Pestera Ursilor, deci nu ma oftic foarte tare.
In drum spre o alta pestera, trecem prin Zoniana. Aici, ni se spusese, e centrul mafiei drogurilor cipriote. Intalnim priviri incruntate si o trufie aratata pe fata, dar atat. Era pentru noi o provocare sa trecem prin satul asta, dar dupa scandalul cu politia se pare ca atat a ramas. Tot aici gasim un muzeu al figurilor de ceara (!): 3 tzarani autohtoni si inca vreo doi printre care si Nikos Kazantzakis. Dar drumul spre urmatoarea pestera devine ciudat: pustiu, drum de tara, apoi foarte accidentat in panta si se innopteaza- e prea mult pentru noi si pentru maisnuta noastra asa ca o luam inapoi.
Dupa o vizita in Haersonisus, ne intoarcem home, dar nu inainte de a ne plimba putin prin statiunea agitata si de a afla ca in plin sezon, oamenii fac sex pe strazi pe aici :D - eu nu am vazut nimic si nu cred pana nu vad!... era interesant de vazut...
Ziua 3 o pterecem tot pe drum dar doar putin: pana la Preveli. Aici vad cel mai misto loc... o baie, o pestera mica, un drum pe jos intortocheat pe langa paduri arse si un drum cu masina pe buza prapastiilor printr-un canion... prea frumos. Seara in Rethimno cu cocktailuri si distractie.
Urmatoarea zi o petrecem cu o mama, o sora si o alta doamna, eu si Raz ceea ce duce la multe discutii, pareri diferite si voci intr-o mica masinuta in drum spre destinatii indraznete. Prima oprire Kournas Lake, singurul lac din Creta, unde facem o baie si o plimbare cu un caiac cu ochi de broasca :) printre multi nemti cu hidrobicicleta. Problema: e greva la combustibil (transportatorii) si pentru ca mai avem putina, ne ingrijoram putin; dar dupa vreo 4 incercari gasim si o luam spre Frangocastello. Fiind in sud, plaja e si mai frumoasa, putin mai cald, lume putina , iar castelul bine pastrat dar parasit de pe plaja iti da un sentiment de... mmm... boemitate si parca intoarcere intr-un timp in care totul era mai simplu... Dupa baie, plaja si calamari la masa o luam mai departe. Iar sate mici, inguste si frumoase, drumuri de tara... Fiind pe coasta in amurg, privelistea e plina de plaje, mare si ... capre! multe, multe capre! Deja noapte si suntem nevoite sa ne dam jos din masina ca sa poata trece peste un mic rauletz (asta dupa ceva evaluari si emotii) ... din momentul ala, soferul nostru devine eroul nostru. Agia Galini o gasim la 8 seara plina de viata si agitatie, magazine de tot felul si restaurante imbietoare, cu toate ca e o statiune mica.
Joi e ziua biclei... aaa, aceasta miraculoasa inventie. La 8 am sunt in drum spre punctul de incepre a turului si la 10 jumate se da startul... eu si restul nemti si olandezi de peste 50 de ani in general... mmm. La inceput doar coborare: peisaj, munti, mare , racoare cu soare , viteeeeza... foarte furmos dar dupa vreo jumatate de ora incepusem sa ma intreb de ce mergem cu bicicleta? ca de pedalat, nu pedalam :) Nici o problema, legea lui Murphy a intrat in actiune si apare primul deal... dupa urcare eram lesinata; ce racoare? ce peisaj? muream de cald si ma enervau arbustii si trestiile de pe marginea drumului; nu mai nimeream sa beau apa mai repede si sa ma dau jos... Dar dupa o pauza, purcedem la urmatoarea parte... urcari si coborari... mai lejer, dar incepusera sa-mi lipseasca inceputurile turului cand cunoasteam doar batatia pletelor in viteza coborarii :) Iar pauza si ghidu ne spune ca mai mai avem putin pana la lac, finishing point: doar 7 KM de URCARE!!! Sa cad dupa bicla, nu alta!... deja ma vedeam... jenanta de 24 de ani care o sa fie singura care merge cu traileru, ca au lasat-o plamanii si muschii, urmata indeaproape de ceata de septuagenari olandezi nenorociti, pedaland cu zambetu pe buze pentru ca s-au nascut cu curu' direct pe bicicleta, manca-i-ar mama! Dar nu ma duc... de jena. Si da-i, si da-i cand ce sa vezi.... FINISH POINT! Ne mai despartea doar un deal... eh... il dobor eu. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la acea ultima pedala data in varfu dealului, imi vine sa ma cac pe ea de miscare fizica si sa ma fac de 100 de kile :) Dar am ajuns la Kournas Lake... si ma arunc direct in apa... eu si inca 2, ca ceilalti septuagenari nu servesc... probabil aveau probleme cu reumatismu si na, apa rece, alea alea.... iar eu nu mai reuseam sa ma racoresc... imi ardeau obrajii. Relaxare, racorit pe sezlong, cu muntii in fata si trebuie sa recunosc ca e misto tare starea de dupa un efort fizic... dar nu din timpul lui! Oprire la fabrica de maslini... si evident produse de vanzare din masline... ulei, creme, sapun, chiki miki, trilu lilu... din astea prostii cu 5 euro bucata... probabil un aranjament intre organizatorul turului si directorul fabricii pt turistii cu bani.... io ma gandeam la din astea pt ca prezentarea fabricii se facea in olandeza. Pe drum inapoi, socializez cu "the tour guide" Marcus (cel cu forexu) si ma pune sa vorbesc celor din autocar la microfon... ei, ce jenant! :)
Vineri la plaja, sperand sa scap de blestemul "white makaron" si seara la bar... coctailuri si socializing si fun cu romani, greci, polonezi, englezi...
Sambata plaja, cantecel pentru iubitul meu si seara o iau spre aeroport. Eu ajung la 11, avion plecase de 15 minute si ma trezesc noaptea la 12 in Heraklion, singura, fara nici un ban in buzunar, fara avion inapoi spre casa, fara cazare (Raz era la 80 de km de mine)...
Culmea, nu ma agit... o fi influenta Cretei... sun la Bluair si ii cer sa faca rost de un zbor, convinsa fiind ca mi s-a comunicat gresit ora de plecare... dar nu gaseam hartiile cu biletu, ca sa pot tipa linistita la reprezentant. Ei... cum am iesit? :) Mi-a intrat salariul pe card, si m-am orientat spre taxi... 80 euro pana la Raz!!! aaaa.... mda
Ma duc la un taximetrist si ii explic cum nu mai am decat 20 de euro si vreau sa ajung in Rethimno. El imi zice sa astept... si astept... si astept....
Intr-un final, vine o familie de belgieni. Ii zic taxime-tristului dak pot sa merg si eu. Imi zice ca sunt deja 4 persoane. "Care 4 persoane? Sunt doi parinti si doi copii mici!!" ma rastesc eu. El nimik... ei, dar nu sunt eu romanca? Ma duc la belgian: "Daca ma luati si pe mine, o fata singura in aeroiport noaptea cu avionu pierdut, va dau 20 de euro ca doar atat mai am si iesiti si voi mai ieftin!" Si belgianu accepta. Ieeeei! M-au luat. Evident, taximetristi fiind aceiasi peste tot, la sfarsit incearca o ghidusie: eu ii dadusem banii belgianului in masina, iar la sfarsit taximetristul ii cerea acestuia tariful intreg plus cei 20 de euro ai mei... pai cum drac nu! :)"

As mai fi vrut sa vad Matala... o plaja mare, cu stanci calcaroase aproape de apa in care sunt mici pesteri pe tot peretele, din loc in loc, la diferite inaltimi... Arata ca un swaitzer! :) dar e super frumos si din povestirile unui localnic a fost prima locatie din lume pentru o reuniune a hipitotilor prin anii '70... traiau in pesterile alea....

Atat. Din ceea ce imi doresc intodeauna cand vad un loc nou, aici am avut ocazia sa ma simt cea mai implinita. Am avut ocazia sa cunosc oameni ai locului, care sunt in fond cea mai importanta parte, dar am avut si ocazia sa vad niste combinatii interesante de locuri, atmosfera, mirosuri (nu cele mai misto in Creta!). Si asta se datoreaza foarte mult unui anumit om... :)

Experiment - Follow-up final

Da. A trecut ceva timp, dar concluziile asupra experimentului mi-au ramas in minte.

Din pacate nu pot spune ca fost intcmai cum imi propusesem. Adica nu am fost concentrata tot timpul pe a fi in garda, pe a fi amabila sau politicoasa. Dar o anumita conjuctura s-a creat: aveam ideea de baza in cap, imi propusesem sa trec peste nimicuri si sa fiu amabila, imi propusesem sa am mai multa rabdare iar evenimentele din perioada respectiva nu au fost de natura sa imi creeze o stare de nervozitate sau sictireala. Asa ca as putea spune ca am avut conditiile necesare sa fiu o persoana mai buna.

Ei bine, recunosc ca au fost momente cand am uitat cu totul de micul meu experiment. Si au fost momente cand mi-a parut rau ca l-am inceput... aveam asa, o oarecare mustrare de constiinta in a trimite "complimentele" de rigoare unor persoane, si parca nici nu mai puteam ca altadata sa-mi trimit croseul de dreapta cum as fi dorit. Si bineinteles au mai fost momente in care am pastrat spiritul experimentului in suflet, dar feedback din partea celorlalti m-a facut sa imi para rau. Cred ca nu mai trebuie sa mentionez ca in trafic, la volan, experimentul nu s-a aplicat nici macar o data... ba poate o data... mmm, nu...

In concluzie:

Parerea mea e ca aproape toti cei din jur au simtit aceasta mica schimbare... poate unii doar in subconstient. :) Dar ce am constatat ca noutate e felul in care reactioneaza diversi. Nu as putea sa spun un numar de categorii, dar cateva reactii ar fi:
1. persoana e mai amabila ca reactie la comportamentul tau;
2. persoana profita de amabilitatea/bunatatea/disponibilitatea ta;
3. persoana vede ceva schimbat, dar nu stie ce; se uita putin lung la tine incercand sa isi dea seama ce se intampla, dupa care isi vede in continuare de viata ei;

Suna sumbru? Nu e. Per total as putea spune ca eu m-am simtit mai bine. Si nu cred ca pentru ca am "facut bine" sau ca am facut mai putin rau. Cred ca e din cauza ca per total, lumea a fost si ea mai ok. Desigur e foarte deranjant sa ii intalnesti pe cei care profita, si parca lucrurile nasoale iti raman intotdeauna in memorie si sincer imi propusesem la un moment dat ca dupa terminarea experimentului sa imi iau revansa.... intreit!!!


Ei, am renuntat la idee. Se pare ca mi-a ramas un gust dulce, din moment ce am uitat de lucrurile nasoale. Incerc sa caut explicatii pentru tot ce am constatat e dupa cum am simtit si m-am comportat. Interesant sa te analizezi pe tine... poate cel mai interesant... sau poate doar combinatia asta imi satisface narcisismul si mie si din cauza asta mi s-o parea asa interesant.

Asa ca propunerea ar fi sa incerce toata lumea macar o data. Sa incerce, nu sa reuseasca... Mama, si daca ar incerca.... ce-ar fi....

PS: Atentie! A nu se aplica experimentul pe bursa, in competitii si in lupta cu vreun rechin sau un boa... parerea mea! :)